1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
- „(…) nu sunt specialist în matematici, ci numai un admirator, un nefericit îndrăgostit de cea mai frumoasă dintre științe…” (Paul Valéry)
- „(…), dar ce știu, știu până-n adâncul-adâncurilor…” (Bobby Fischer)
- „Nu sunt nici rău, nu sunt nici blând,/Nu mă târăsc, nu jinduiesc,/Ci sunt cum este creștinesc: frumos în faptă și în gând!” (Oti/Ion Otărășanu, profesor de matematică, abilitat profesor agrégé în Franța, consultant științific CUFR – Consultanță Universitară, Studii & Cercetări pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii Romania)
Reflecții despre modele în „7 păcate capitale”
- Nici în comunism, nici astăzi, performanța intelectuală nu a reprezentat și nu reprezintă un ideal decât pentru o minoritate.
- În „epoca de aur” era o mare ruptură între „idealul oficial” (omul nou) și ceea ce-și doreau în realitate tinerii, iar utopia „poporului unic muncitor” bloca dezvoltarea liberă, intelectualului nerecunoscându-i-se ascendentul cultural. Se spunea că în societatea comunistă nu existau contradicții (deci nici progres!), ci numai contradicții neantagonice (cea dintre sat și oraș și aceea dintre munca fizică și cea intelectuală).
- Formarea „omului nou” a scos la rampă activistul de partid, de cele mai multe ori prost și impostor, care putea fi un „model”, iar ceilalți oameni visau slujbe care să le asigure un trai decent (privilegiu pentru ei!). De aceea școlile profesionale de bucătari, ospătari, barmani, lucrători comerciali, …, erau foarte căutate.
- Activistul de partid a rămas și astăzi același om de succes, tot prost și impostor, dar care a infestat lumea academică devenind scriitor, doctor în științe, profesor universitar și chiar general, iar, mai nou, antrenor de genii și lord!! (Sunt atât de mulți profesori universitari și generali încât aceste noțiuni au intrat în derizoriu). Și, de parcă n-ar fi fost suficiente aceste „împăunări”, s-au creat academii speciale pentru acești activiști!!
- În comunism, deoarece funcționa concurența, adică dialectica, învățământul a fost de bună calitate, producând nu numai vârfuri ci și foarte buni specialiști: profesori, doctori, ingineri, arhitecți, cercetătăori în toate domeniile,…Astăzi, învățământul are foarte multe „oferte” și nu mai există concurență, adică nu mai funcționează dialectica, iar inconsecvența curriculară, desele schimbări și lipsa unei viziuni pe termen lung îngreunează demersul tinerilor de a-și alege un ideal (model!).
- În zilele noastre, „modele” sunt cei cu succese financiare, indiferent pe ce cale au fost realizate, rupți de etica tradițională și bunul simț, promovați din belșug de toată media și care n-au cum să nu îl impună tinerilor. Totul a coborât într-un registru minor, nimeni nu glorifică corectitudinea, demnitatea, cultura, dăruirea, ci tupeul, superficialitatea, descurcăreala. Ce să înțeleagă tânărul? Cum să nu devină model „vedeta”? S-a indus ideea că derizoriul e foarte important.
- Concluzia: Aleluia, aleluia!/Ne-afundăm în ceața deasă/Cine vede, cui îi pasă?/Nimănuia!
Decizie
Cum văd doar clovni cu farduri suprapuse
Mimând înțelepciunea cu mutrele lor blegi,
Lansând idei la vorbele nespuse
și tot ce-i necesar să nu-ntelegi,
Furandu-si fratele și mama
de parca-ar fi la pomii neculesi,
Și acceptând cu sufletul deschis pomana
făcută numai pentru cei aleși,
Decid să nu mai vând și nici să cumpăr.
Sătul de sărăcie și de bani
Inchid taraba și o voi deschide
cam peste alte două mii de ani.
Prof. Agrégé Ion Otărășanu (Oti)
Nota. „Agrégation” este cel mai prestigios concurs (în Franța) pentru recrutarea cadrelor didactice în primul ciclu universitar din 1766. La acest concurs național, pot participa toți cetățenii Uniunii Europene (deci, inclusiv, românii). În urmă rezultatelor obținute, aceștia vor fi titularizati, în primul ciclu universitar-în calitate de PrAag/Maître de Conférences/Conferențiar universitar). Profesorul de matematică Ion Otărășanu (discipol al Acad. prof. Constantin Năstăsescu, autor sau coautor a numeroase cărți de matematică, inclusiv, în cadrul CUFR al cărei secretar științific a fost de la înființare-în 2001 și până în 2019 când s-a pensionat) este singurul profesor român care a fost abilitat în Franța, în calitate de PGE (profesor-preparator Grandes Ecoles-„Professeur Agrégé”), pe baza unui concurs deosebit de dificil deschis masteranzilor (de cercetare) și doctorilor în științe matematice, pentru titularizare în învățământul superior (în primul ciclu universitar), CPGE (Clase Pregătitoare pentru Școlile Superioare de Înalte Studii-Bac+2/3 ani de studii) sau Licență (bac + 3 ani de studii)
Articole asociate
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
