Acasă Autori Articole adaugate de către Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (didactic, pedagogical and research scientific works)

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (didactic, pedagogical and research scientific works)

348 ARTICOLE 7 COMENTARII
„Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge. Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui” ! (Giordano Bruno-Filippo Bruno, erudit filozof, teolog, umanist, matematician, poet și teoretician al universului, italian, ars pe rug pe 17 februarie 1600 în Piața Campo dei Fiori la Roma, pentru concepția sa panteistă și ideile sale eretice despre univers - ca precursor al teoriei heliocentrice)

Cazierul judiciar francez (Thomas CSINTA, Corespondență din Franța)

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) „(Re)inserția (în  societate a foștilor...

Protejat: Rolul Cazierului Judiciar în (re)inserția socială a foștilor deținuți. Detalii...

(Re)inserția socială a foștilor deținuți (infractori de drept comun, condamnați în Franța pentru infracțiuni criminale – de către o Curte cu Jurați/Juriu Popular, compusă din 3 magistrați si 6 jurați în Prima instanță, respectiv, 9 în Apel sau corecționale – de către o Curte Corecțională/Complet de Judecată compusă din 3 magistrați) indiferent dacă ei fac obiectul unei erori judiciare sau nu (în majoritatea cazurilor), este una dintre marile probleme majore cu care se confruntă societățile occidentale post-industrializate (dezvoltate), dar și majoritatea statelor emergente (în curs de dezvoltare). Pentru că de această (re)inserția socială a lor, depinde, într-o măsură mai mare sau mai mică, recidiva acestora în materie infracțională. [A se vedea pentru detalii și ciclul de articole al autorului: „În umbra vietii" (Corespondență din Mediul Cartceral Francez, Necenzurat)]. Desigur, este foarte dificil pentru un fost deținut, în special pentru unul care a executat o pedeapsa lungă sau (foarte lungă) de închisoare (detenție criminală- până în 10 ani de închisoare sau recluziune criminală–peste 10 ani de închisoare, inclusiv, închisoare pe viață compresibilă sau nu, în CPF – Codul Penal Francez), într-un Centru de Detenție (Penitenciar pentru cei condamnați definitiv, cu șanse reale de (re)inserțiune socială) sau Maison Centrale (Închisoare de Maximă Siguranță pentru deținuți considerați periculoși, condamnați la pedepse foarte lungi de închisoare–cu  șanse  reduse de (re)inserție socială) să se (re)integreze într-o societate (aflată într-o schimbare profundă și accelerată într-un interval scurt de timp)  pe care a părăsit-o cu foarte mulți ani în urmă,  timp în care acesta a devenit, practic, mai mult sau mai puțin un „instituționalizat” în mediul carceral.

Protejat: Sisteme complexe. Subiect de teză de doctorat inter-pluri și transdisciplinar....

Abstract The purpose of the work is to study the link between the blood parameters of a human U ={s1, s2, s3,… sp} and the specific parameters of a V ={v1, v1, v2, v3,…. inframicrobial pathogen without capacity of self-reproduction, multiplied by a parasitic cell (in particular, Covid-2019), respectively, the crowd of contaminated C ={c1, c2, c3,…. cq}, using algebra and matrix analysis (with applications to composition of matrix functions) in vector spaces of finite size. Although natural phenomena (nature) are rarely linear, the linear method of approximation and linear approximation schemes is a particularly effective mathematical tool for study in numerous cases and leads to more than satisfactory results. Stage 1. Building (from a bio-medical point of view), including blood type, of a standard healthy human blood matrix (Mssu) and a string of contaminated persons {nMsuc} n≥ 1 to assess its “interaction” with a standard virus matrix (Msv), which is basically possible because state hospitals and clinics (but also private) have an important blood test database (even if they are only more or less updated). Stage 2. The study of the “interaction” of the matrix (Mssu) with (Msv), respectively, with the matrix string {Msuc} and assessing the probability of contamination of a human with the virus (Msv), to separate the asymptomatic crowd from the rest of the population. Stage 3. Assessment of matrix function composition (Mssu) and {nMsuc} n≥ 1 for contaminated and (Msv), in order to reach conclusions on human blood parameters (corresponding to the Mssu matrix spectrum), which should be modified , in order to increase resistance to the virus. The convenient choice of human blood parameters, the dimensions of Mssu matrix, {nMsuc} n≥ 1 ” Msv and the base of the associated vector space, would allow us to state that if their multiplication results in the unit matrix (In), then the human subject is contaminated with virus (or the likelihood of contaminated is very high). On the contrary, if their composition differs from the unit matrix, then the individual has a low probability of contamination and is very likely an asymptomatic. Stage 4. The Mssu matrix spectrum (generated by its own values) would allow an effective vaccine against the virus and resistant over time The model could also be applied to coronavirus dissease COVID-2019, triggered by the SARS-CoV-2 virus (Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2). Author’s note To develop the model, I will use my own recent blood tests (from the last two years, 2019 and 2020 respectively) of high reliability, carried out in medical biology laboratories in Paris. I don’t know if they are complete nor if they are specific, determining, for the model to be created, but I do not have others. Their results are shown in the Annex

Protejat: Teoria educației. Metodologia evaluării periodice a personalului didactic universitar (EPPDU)

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) 1. Oiective 1.a Identificarea nivelului performanţelor...

Protejat: Congresul Internațional „Pregătim viitorul promovând excelența”, 27 februarie – 1...

Applied Mathematics in Social Sciences Abstract English: „An analysis of judicial errors in the French judiciary system using Gödel’s completeness theorem, complex systems theory, category theory, graph theory, network topology and operational research” The judicial review of criminal sentences in the French judiciary system is a long and complex process governed by law dating back to the 17th century. The Criminal Ordinance of 1670, which was registered by the Parlement of Paris (a high provincial appellate court), came into force in 1671, and allowed the Royal Council to advise the king with respect to all judicial decisions. This Ordinance will later become a Code of Criminal Procedure (CCP). Even though the Ordinance is abrogated in 1789, it was re-enacted in 1800 and consolidated further throughout the 19th century. Following this, the CCP was next modified in 2000 and in 2004. According to articles 149 through 149-4, and article 150 of the CPP, any person who is the subject of unjustified detention has the right to receive "reparations for moral or material prejudice" through the Commission Nationale de réparation des détentions (CNR-a national body dealing with applications for compensation for unjustified detention). This paper presents a detailed classification of judicial errors in France since 1670 throughout history and through present times, and provides an analysis using fundamental mathematical concepts and interdisciplinary, multidisciplinary and transdisciplinary concepts that can contribute to solving judicial errors and to the establishment of historical truths. Thomas CSINTA, scientist and research professor in AMSS (Applied Mathematics in Social Sciences), Paris

Protejat: Repararea erorilor judiciare în Franţa și responsabilizarea magistraţilor!...

Thomas CSINTA Scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) Repararea erorilor judiciare în Franța   BIBLIOGRAFIE Thomas CSINTA: „Repararea"...

Protejat: Teoria educației. Strategia de reformare prin lege a educației în...

Thomas CSINTA Cofondator IRSCA Gifted Education Vicepreşedintele Consirtiului EDUGATE   Profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe inginerești și social – economice, Director de Studii...

Protejat: „Supa cosmică” și sfârșitul lumii pentru noi, muritorii de rând!

Cu cât suntem mai săraci, cu atât suntem mai credincioși. Cu atât suntem mai credincioși, cu atât devenim mai săraci! Când vorbim de Apocalipsă în zilele noastre, suntem foarte departe de realitate, de adevăr, pentru că sfârșitul lumii, în zilele noastre, este o utopie! Una dintre teoriile cele mai ingenioase și acceptate, în ceea ce privește originile universului, de către lumea științifică în astrofizică modernă, este Modelul Standard al Universului (MSU). În cadrul acestui model este remarcabil faptul că putem afirma cu o oarecare „certitudine″ (la scară cosmică), cum era universul deja la sfârșitul primei secunde după nașterea sa și putem trata această problema chiar numeric, având posibilitatea să cunoaștem „cu exactitate″ la fiecare moment, temperatura, compoziția sa chimică și densitatea lui! Este adevărat că această certitudine a noastră nu este absolută (și în anumite situații lasă chiar mult de dorit), însă MSU (în diverse forme, mai mult sau mai puțîn sofisticate astăzi) ne permite să facem despre univers o imagine reală, un alt mod de a-l percepe decât în Biblie, înlocuindu-l pe Dumnezeu ca un creator absolut al acestuia, printr-un fenomen natural pe care îl cunoaștem sub numele de Teoria Big–Bang (un model cosmologic care explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului, apariția materiei, energiei, spațiului și timpului și conform căruia, acesta s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13,8 miliarde de ani,  aflat într-o permanentă expansiune, uniformă, în toate direcțiile) conceput în 1948 de catre celebrul fizician teoretician, astronom și cosmolog american de origine rusă George Gamov (Gueorgui Antonovitch Gamov/1904 – 1968, fost profesor la Universitatea George Washington, cunoscut pe plan mondial, în special,  pentru teoria radioactivitătii α, teoria efectului tunel cuantic și a radiației cosmice de fond/fundal – în care a fost detectat un model care confirmă existența undelor gravitaționale asociate inflației cosmice, momentul de expansiune rapidă a Universului), împreună cu un doctorand al său Ralph–Asher  Alpher (1921–2007, devenit ulterior, profesor la Universitatea Johns Hopkins și membru al Academiei Americane de Arte si Stiințe). În cadrul acestei teorii (cu adevărat remarcabilă), totul ar fi început, cu o explozie! Nu o explozie așa cum ne putem imagina una pe Pământ, având un centru (un focar) de unde ea se extinde în spațiu (volum) și timp, dar una care a avut loc „simultan peste tot în univers″, umplânnd complet spațiul pe care îl avea la dispoziție. Este momentul „Big–Bang″! Momentul nașterii Universului !

Protejat: In memoriam Albert Camus (1960 – 2020), mon amour! Este...

Îl iubesc pe Camus, pentru că îi ador ideile, pentru că mă regăsesc în el, pentru că mă identific cu el.„Adevărul este misterios și ușor de pierdut. El trebuie recucerit mereu! " (Albert Camus/1913-1960, Premiul Nobel 1957). Cu ocazia decernării Premiului Nobel pentru Literatură, pe 10 decembrie 1975, după ce Juriul î​​și justifica decizia: „pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră”, Albert Camus făcea cunoscut publicului său: „Tocmai mi s-a acordat o  atenție prea mare, pe care eu nici nu am căutat-o ​​și nu am solicitat-o. Dar când am aflat vestea, primul meu gând, după mama, s-a îndreptat către voi. Pentru ca fără voi, fără această mână iubitoare (afectuasă) pe care mi-ați întins-o, săracului copil care eu am fost, fără înțelepciunea  și exemplul vostru, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.”

Protejat: Cele 7 păcate „capitale” ale unui fost președinte de stat...

Descendent al unei famlii nobile înstărite (Mihály Sarközy de Nagy Bócsa, aristocrat maghiar din secolul XVII cu ținuturi întinse de pământ în satul Alattyán aproape de Szolnok), Nicolas–Paul–Stéphane Sarközy de Nagy Bócsa (Județul Bács-Kiskun, Ungaria), fostul Președinte al Republicii Franceze  a fost și va ramâne, fără nicio îndoiala, una dintre marile figuri emblematice ale lumii politice franceze și internaționale, contemporane. Un adevărat nonconformist, un reformator, normalizator și simplificator" (Luca Niculescu, Red. Șef RFI România), Nicolas Sarkozy (de Nagy Bócsa, n.1955) este primul Președinte al celei de-a V-a Republici Franceze (2007–2012, avocat, fost membru și președinte al partidului UMP–Uniunea  pentru Majoritatea Prezidențială, devenită, ulterior, Uniunea pentru Mișcarea Populară, partid de centru dreapta–dreapta, cu ideologie de: liberalism, conservatorism, liberal-conservatorism, democrație creștină) care a „sfidat" din plin legile nescrise ale acesteia („codul" nescris tradițional de deontologie prezidențial), respectat cu strictețe de către toți predecesorii acestuia: Charles de Gaulle (militar–general de armată, în funcție între 1958–1969, președinte–fondator al celei de a V-a Republici franceze, precum și al partidelor politice de dreapta, cu idelogie gaulle-istă,  RPF–Adunarea Poporului Francez, fondat în 1947 și UNR–Uniunea pentru Nouă Republică, fondată în 1958, devenită din 1967  UDR–Uniunea Democraților pentru Republică/1968–1974); Georges Pompidou (profesor universitar, în funcție între 1969–1974, cel de-al 2-lea presedinte al celei de-a V-a Republici, fost membru al partidelor UNR, UDR, respectiv, UNR–UDT/Uniunea Democraților pentru Republică–Uniunea Democratică a Muncii/1962–1967); Valéry Giscard d'Estaing/VGE (inginer, inspector de finanțe, în funcție între 1974–1981,  cel de-al 3-le presedinte al celei de-a V-a Republici, reprezentant al partidelor politice de centru dreapta, cu ideologie de centru-dreapta: CNIP–Centrul Național al Independenților și al Țăranilor, 1952–1962, RI–Republicani  Independenți, 1962–1966 partid devenit FNRI–Federația  Națională a Republicanilor Independenți între 1966–1977; PR–Partidul  Republican/1977–1978; UDF-PR–Uniunea  pentru Democrația Franceză-Partidul Republican/1978-1995, devenit UDF între 1995-2002, când a fost integrat în UMP, conservatorism, social-liberalism, democrație creștină, patriotism, tradiționalism); François Mitterrand (avocat, editor de prsă, în funcție între 1981-1995, cel de-al 4-lea presedinte al celei de a V-a Republici, reprezentant al partidelor politice de stânga: UDSR–Uniunea  Democratică și Socialistă a Rezistenței/1946-1965; CIR–Convenția Instituțiilor Republicane/1965–1971; PS–Partidul  Socialist, 1971–1995) și  Jacques Chirac (înalt funcționar al statului, în funcție între 1995-2007, reprezentant al partidelor politice gaulle-iste UNR/1968–1971; UDR/1971-1976; RPR–Adunarea  pentru Republică/1976–1995, scindat din UDF, integrat în 2002, în UMP). Dar și de către succesorii săi, François Hollande (înalt funcționar al statului, avocat, în funcție între 2012 –2017, PS–Partidul Socialist/din 1979, primul secretar între 1998– 2007), respectiv, Emanuel Macron (înalt funcționar al statului, inspector de finanțe și consilier bancar de afaceri, în funcție din 2017, o altă mare promisiune a reformelor franceze, membru PS între 2006-2009, fondator al partidului EM/LREM–La  Republique en Marche în 2016, care aparent este fără un program politic de „culoare” – de stânga sau de dreapta, cu o ideologie destul de ambiguă: „mergem, înainte și sinuos, între stânga și dreapta, apoi, mai vedem pe parcurs cum evoluează societatea"). Notă. A se vedea pentru detalii și lucrările autorului Remember 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle”, „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea I: OAS – Organizația Armată Secretă, puciul generalilor de la Alger, dosarul Bazooka, atentatul de la Pont-sur-Seine) Remember 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle” „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea II: Charlotte Corday de la Petit–Clamart, Mont Faron)

Vizita Generalului (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, la Sanctietatea sa,...

Cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viață, Generalul Bartolomeu–Constantin Săvoiu (n.1945, Prea Puternic Suveran, Mare Comandor și Mare Maestru al Marii Loje Naționale Române fondată în 1880, Prea Onorabil Arhonte al Patriarhiei Ecumenice al Constantinopolului, Copreşedinte al Alianței Mondiale a Bisericilor Canonice Ortodoxe, Preşedinte al Partidului ALO–Alianță, Lege şi Ordine) a condus o delegație compusă din Episcop Irineu Duvlea (Ionel Pop, n.1953, teolog român, aparținând Arhiepiscopiei Ortodoxe pentru SUA al Patriarhiei Ecumenice),  Florian Bichir (n.1973, istoric și publicist român, doctor în științe politice, doctor în teologie, conferențiar universitar în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, cercetător științific al Academiei Române, la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană Iași, Membru al Comisiei Române de Istorie Militară, fost membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu rang de ministru secretar de stat, în perioada 2012-2018), Colonel (r), Avocat Dan Brebeanu (Mare Maestru Adjunct al Marii Loje Naționale Române fondată în 1880), în compania preoților  Sebatian Dumitrascu  și Tivadar Vasile, la  Sanctietatea sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului (n.29 februarie 1940, cu dublă cetățenie–turcă  și greacă, aparținând minorității grecești din Turcia), cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol, cu titlul de „Arhiepiscop de Constantinopol, Noua Romă și patriarh ecumenic”, considerat succesorul Sfântului Apostol Andrei, „primul între egalii săi” (primus inter pares) în raport cu conducătorii Bisericilor Ortodoxe.

Protejat: Terorismul nu are religie. Global war on terror în lumea...

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginerești și social– economice, Director de Studii CUFR – ROMANIA       Franța (Le Parisien) „Merită...

Protejat: „Les 30 Glorieuses”. Teoria educației. Rolul Statului în Educația din...

Thomas CSINTA Cofondator IRSCA Gifted Education Vicepreşedinte  Consorțiul EDUGATE Profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe inginerești și social – economice, Director de...

Protejat: Adevărul despre răpirea jurnaliştilor francezi şi români în Irak! Răscumpărarea...

Dacă Lucian Blaga, astăzi, ar fi fost printre noi, legat de răpirea jurnaliştilor români în aşa zisă Republica Irak, ar fi făcut următoarea menţiune: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc  în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-nţeles se schimbă-n înţelesuri şi mai mari sub ochii mei căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte”. Oficial, cel de-al 2-lea Razboi al Golfului Persic (20 martie 2003-18 decembrie 201), al 3-lea Razboi al Irakului, dupa cel cu Iranul (22 septembrie 1980-20 august 1988) si al Kuweitului (2 august 1990-28 februarie 1991) debuteaza cu invazia Irakului (Operatiunea „Libertate irakiana”) de catre o coalitie internationala (Multi-National Force – Iraq/MNF-I, cu cca 350.000 de soldati din 48 de tari) sub comanda SUA, având ca scop înlaturarea de la putere a Partidul Bass si al dictatorului Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti (n.28 aprilie 1937 la Tikrit) condamnat la moarte prin spânzurare, pe 5 noiembrie 2006, de catre TSI (Tribunalul Special Irakian de la Bagdad – cu competenta între 17 iulie 1968 - 1 mai 2003), pentru crime contra umanitatii si executat pe 30 decembrie la baza militara al-Kāżimiyyah (Kazimain din  Bagdad). În timpul acestui razboi „contra terorismului” (GWOT – Global War on Terror,  War on Terrorism, War on Terror) declansat de catre SUA ca urmare a atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 (a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului: Bilanţul terorismului şi antiterorismului american în ultimul deceniu şi jumătate - Necenzurat) în care sute de mii de civili nevinovati  au pierit (dupa unele surse cca 1,5 milione), datorita unor interese mai mult politoco-economice meschine  decât justificate din punctul de vedere al securitatii internationale (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: O democraţie care nu serveşte la nimic), 3 jurnalisti farancezi notorii, de reputatie internationala, specialisti în Orientul Apropiat  si Mijlociu (cu lucrari remarcabile în domeniu), Christian Chesnot (atunci, freelance în Iordania), Georges Malbrunot (corespondent al AFP-Agentia Franceza de Presa), respectiv, Florence Aubenas (corespondent de presa al cotidianului Libération, însotita de catre Hussein Hanoun fixer-rul (ghidul) ei si 3 jurnalisti români, practic, necunoscuti, Marie–Jeanne    Ion si cameramanul Sorin–Dumitru Mișcoci   de la Prima TV, respectiv, Eduard–Ovidiu  Ohanesian de la cotidianul Romania Libera, sunt rapiti împreuna cu „calauza” lor americano-irakianul  Munaf Mohammad, în conditii misterioase, care nu sunt elucidate complet nici astazi!

Protejat: Remember: Răscumpărarea ostatcilor francezi şi români din Irak! Teoria generală...

Autori ai unor lucrari remarcabile(1), Christian Chesnot (n. 1966), reputat jurnalist francez („Grand reporter”) din 2005 la France Inter (membra a grupului Radio France), absolvent al scolilor superioare franceze de înalte studii („Grandes Ecoles”) Sciences Po (IEP-1987) si de Jurnalism (CFJ-1989), specialist în problemele politico-militarre ale Orientului Apropiat si Mijlociu (colaborator al cotidianului francez egiptean Le Progrés egyptien între 1989–1990, corespondent freelance (freelance worker în Egipt, la Cairo, al mai multor ziare franceze între 1990–1992 ), colaborator la RFI (Radio France International si La Tribune de Généve), redactor sef al revistei internationale Hydroplus (pâna în 1999), freelance în Iordania, la Amman (pâna în 2004 când este rapit), distins pe 15 decembrie 2014 cu Marele Premiu al Presei Internationale (Radio) si Georges Malbrunot (n.1962), jurnalist specialist în geopolitica si conflictele armate arabo–israeliene (in sepecial israelo-palestiniene), absolvent al IPJ (Institutul Practic de Jurnalism al Universitatii Paris Dauphine – Paris 9 – Grand  Etablisement), corespondent al AFP (Agentia France Presse: Le Figaro, La Croix, Ouest France) si al posturilor de radio Europe 1 si RTL, stabilit in Orientul Mijlociu din 1994 (dupa acordul de la Oslo, respectiv, acordul Ierihon – Gaza) si la Bagdad din 2003 (dupa invazia Irak–ului), sunt rapiti pe 20 august 2004, în timpul unei deplasari la Nadjaf (capitala provinciei cu acelasi nume situata la cca 160 km sud de Bagdad), împreuna cu soferul si fixer-ul (ghidul, interpretul) lor sirian Mohammed Al-Joundi, de catre membri organizatiei criminale (considerata terorista de catre SUA si Marea Britanie) Armata Islamica din Irak (al-jaysh al-islāmi fī'l-`irāq,  Jaish Ahul Sunna wa Al-Jamma, de idelogie sunita si nationalista irakiana, specializata în lupta armata, gherila urbana si kidnapping, creta atunci, în 2004, practic, activa si in prezent sub comanda lui Ibrahim Al Jassem) si eliberati pe 21 decembrie 2004, dupa 124 de zile de captivitate. Cel de-al 3-lea francez, Florence Aubenas (n.1961), celebru jurnalist la Nouvel Economist înainte de a integra echipa redactionala a cotidianului Libération (în timpul kidnapping-ului), iar ulterior (dupa eliberarea ei) la saptamânalul Le Nouvel Observateur (din 2006) si cotidianul Le Monde (din 2012), fiica lui Jacqueline Aubenas (fost jurnalist, critic de cinema si profesor la INSAS–Institutul National Superior  al Artei, Spectacolului si al Tehnicilor de Difuzie de la Bruxelles, Belgia) si sora lui Sylvie Aubenas (n.1959, istoric al fotografiilor, Directorul Departamentului Colectiilor Vizuale a BNF–Bibilioteca Nationala a Frantei), specialista în mediul carceral francez, este absolventa, ca si Chesnot, a scolii de înalte studii de Jurnalism (CFJ-1984),  si fosta corespondenta de presa în Rwanda, Kosovo, Algeria, Afganistan si Irak, iar între 20092012 a ocupat si postul de Presedinte al OIP (Observatorul International al Inchisorilor–fondat în 1990 la Lyon, cu sediul general la Paris, cu statut consultativ pe lânga ONU din 1995, având ca scop promovarea respectarii în lume ale drepturilor detinutilor în conformitate cu drepturile fundamentale ale omului). Distinsa cu premiile Jean-Amila Meckert si Joseph Kessel (2010), respectiv, Globul de Cristal (2011, Literatura si Esseu) si autoarea (singura sau în colaborarea) a unor lucrari prestigioase de referinta (2) în domeniul social, politic si juridic, Florence Aubenas a fost rapita pe 5 ianuarie 2005, împreuna cu fixer-ul ei Hussein Hanoun (n.1960, fost pilot pe avionele de lupta de vanatoare franceze Mirage F1 – Dassault  Aviation/1969-2014, în Primul Razboi din Golf între Irak si Iran, în perioada 1980-1988), în timpul realizarii unui reportaj despre refugiatii din Falloujah (Provincia Al-Anbâr, aflata începand din 4 ianuarie 2014 sub controlul Statului Islamic – ISIS/Daech) la Universitatea din Bagdad. Adica, cu numai 2 saptamâni dupa eliberarea celorlati 2 jurnalisti, Christian Chesnot si Georges Malbrunot. Ea si Hanoun vor fi eliberati dupa 157 de zile de captivitate, pe 12 iulie 2005. În ceea ce îi priveste pe cei 3 jurnalisti romani necunoscuti (lipsiti de notorietate, cel putin, în comparatie cu omologii lor francezi!) Marie–Jeanne Ion si cameramanul Sorin Mișcoci  de la Prima TV, respectiv, Ovidiu Ohanesian de la cotidianul Romania Libera, însosti de calauza lor irakiana Munaf Mohammad, oficial, ar fi fost rapiti pe 28 martie 2005, iar în schimbul eliberarii lor, rapitorii, membri ai Brgazii Mouadh Ibn Jabal ar fi solicitat retragerea într-un interval (doar) de 4 zile a celor 860 de soldați români angajati in cadrul Coalitiei multinationale din Irak. Cei 3 vor fi eliberati dupa 55 de zile de captivitate, pe 22 mai 2005.

Protejat: Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istoria...

Iată aici două dosare criminale celebre ale ultimului deceniu din secolului trecut care au zguduit din temelii atât justiția franceză cât și opinia publică, grație, presei de investigație.Clasate erori judiciare oficioase (și nu oficiale), bătălia noastră pentru revizuirea proceselor care le-au generat, a intrat, foarte probabil, în ultima fază cu un formalism matematic centrat pe parametrizarea matematică a unui DIC (Dosar de Infracțiune Criminală - conceput ca un sistem complex formal, în sensul Teoremei de Completitudine Godel) în funcție de un SPIJ (Sistem de Paramteri Independenți Juridici) ales (în mod necesar, din punct de vedere algebric, „liniar–independenți”), cu o structura de spațiul topologic (separabil și probabilizabil) atașat (asociat) acestuia. Având în vedere faptul că SPIJ nu este unic (deci, poate fi ales în mai multe moduri), conform unei teoreme, TAI (Teorema Adevărului Istoric), pentru ca acestea să fie echivalente între ele, iar șirul acestora să fie convergent (în „sens tare” sau „slab”) sub diferite condiții („constrageri”) din teoria optimizării și fiabilității, către adevărul istoric, este necesar și suficient ca sistemul complex formal generat de către acest șir să fie închis, adică să respecte teorema de completitudine a lui Kurt Gödel.Pentru disculparea (achitarea) învinuitului (inculpatului, condamnatului) este necesar ca ISTIC (Intervalul „Spațio–Temporal” al Infracțiunii Criminale), în DIC (determinat de SPIJ) care, la rândul său, nu este nici el unic (și este dependent de SPIJ ales), definit astfel încât, ca„eveniment” (probabilistic și realizabil) să fie imposibil [adică,  p(STIC)=0] sau probabilitatea șirului de evenimente aleatoare pe care îl generează să fie convergent către zero, conform TEN (Teorema Nevinovăției Evidente). Omar Raddad (n.1962, gradinar, de nationalitate marocana – nascut în Maroc), condamnat pe 2 februarie 1994, la 18 ani de recluziune criminala de catre Juriul Popular al departamentului Alpes Maritimes, pentru asasinarea lui Ghislaine Marchal (Ghislaine de Renty/1926–1991, fiica unui industrias francez, fost luptator în Rezistenta Franceza/1940–1945, în timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial, care moare în deportare, rezidenta în Elvetia), al carei gradinar era, pe 23 iunie 1991, în vila sa La Chamade de la Mougins (departamentul Alpes-Maritimes, Rregiunea administrativa PACA).Gratiat (partial) pe 10 mai 1996 de catre presedintele Frantei în exercitiu, atunci, Jacques Chirac (1932–2019, în functie între 1995 – 2007), Omar Raddad va fi pus în liberate pe 4 septembrie 1998, dupa 7 ani de detentie criminala. O cerere de revizuire a procesului trimisa pe 25 iunie 2001 Camerei Criminale a Curtii de Casatie (care statua ca o Curte de Revizuire) este respinsa (ca nefondata) pe 20 noiembrie 2002. De atunci, alte cereri de revizuire vor avea loc, însa fara ca acestea sa conduca la anularea condamnarii sale si la rejudecarea dosarului sau. Dany Leprince (n.1957, exploatant agricol si muncitor responsabil cu ambalarea carnii la întreprinderea de prelucrare industriala a acesteia – SOCOPA), interpelat pe 7 septembrie 1994, pentru cvadruplul asasinat în noaptea de 4–5 septembrie 1994 (al fratelui sau Christian Leprince–în vârsta de 34 de ani,  Brigitte Leprince, sotia sa–în vârsta de 36 de ani, respectiv, a doua dintre cele 3 fete ale lor, Audrey Leprince–în  vârsta de 10 ani si Sandra Leprince–în  vârsta de 6 ani), condamnat de catre Juriul Popular al departamentului Sarthe de la Mans (prefectura departamentului), datorita unei instrumentari defaiante a dosarului (cu foarte multe carente, în care practic, probele incriminatorii directe contra inculpatului erau absente) de catre judecatorul de instructie Céline Brunetière (de la TGI–Tribunalul de Înalta Instanta Le Mans, devenita, ulterior, JAP – Judecator responsabil cu gerstionarea si amenajarea pedepselor celor condamnati definitiv), pe 16 decembrie 1997 la închisoare pe viata cu o perioada de siguranta de 22 de ani de recluziune criminala (înainte  de care nu poate solicita eliberarea conditionata sub contol judiciar), pedeapsa maxima prevazuta de lege (conform art.132-23 al CPF–Codul Penal Francez), precum si la interzicerea pentru o perioada de 10 ani, a tuturor drepturilor sale civice, civile si familiale, pedepse care ramân definitive pe 17 martie 1999, ca urmare a respingerii cererii de casare (anulare) a sentintei  de catre Curtea de Casatie, având în vedere faptul ca atunci, înca nu exista posiblitatea de-a face Apel (recurs) la o sentinta pronuntata de catre un Juriu Popular (procedura judiciara introdusa, ulterior, prin Legea Guigou din 15 iunie 2000 – privind prezumtia de nevinovatie)

Incursiune în istoria marilor jafuri ale „secolului” din lumea contemprană, a...

Autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François Mitterrand”), Profesorul Thomas CSINTA – un adevărat ambasador al României în străînătate, care face cinste spiritului și inteligenței noastre românești, un adevărat artist al cuvântului din clasa marilor jurnaliști, a adus o importantă contribuție la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, în general și în România, în paraticular. Grație acestor lucrări, timp de un deceniu și jumătate, peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) au fost admiși în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat. În sfârșit, mai multe lucrări de investigație jurnalistică ale Profesorului Thomas CSINTA, au contribuit într-o serie de dosare criminale (de mare anvergură) la restabilirea adevărului istoric, care au permis (direct sau indirect) evitarea unor grave erori judiciare sau repararea acestora. (Generalul (r) Constantin–Bartolomeu Săvoiu Prea Puternic Suveran, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33° și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat pentru România, Prea Respectabil Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române fondată în 1880, Cel mai onorabil arhonte, deputat în Parlamentul European al Patriarhiei Ecumenice al Constantinopolului, (Co)Președinte Executiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiţionale, (Co)Preşedinte al Alianței Mondiale a Bisericilor Canonice Ortodoxe)

Protejat: „Soluția finală” într-un dosar criminal fără soluție, în care adevărul...

Procurorul Republicii de Nantes (prefectura departamentului Bretania și a regiunii administrative Loire-Atlantique în vestul Franței), Stéphan Autin, a anunțat marți în comunicatul sau de presă că va sesiza IGPN (Inspecția Generală a Poliției Naționale, „La Police des Police”- Poliția polițiilor – o agentie publică creată pe 31 octombrie 1986), autoritate supremă în materie de investigarea (anchetarea) infracțiunilor comise în cadrul Ministerului de Interne (aflată din 2019 sub comanda comisarului de politie Brigitte Jullien/n.1958) având în vedere versiunile contradictorii din depozițiile polițiștilor care l-au controlat în centrul orașului (Nantes Métropole), pe tunisianul Taoufik el-Amri (un muncitor în interim pe un santier de constructii din departamentul Maine-et-Loire, în vârstă de 33 de ani), dispărut, ulterior, „fără urmă”, în noaptea de 22 către 23 noiembrie anul trecut. Mentionez aici și faptul că, după eveniment, IGPN a descchis si o pagină de reclamații în care orice persoană poate depune o plângere contra agenților (funcționarilor) de poliție  în cazul în care există probe materiale (fiabile) care atestă comportamentul lor neadecvat (necorespunzător) în timpul unei intervenții „pe teren”. Din contră, orice plângere mincinoasă sau calomnioasă, poate avea ca efect, sancționarea denunțătorului cu maximum 5 ani de închisoare corecțională și o amendă penală în valoare de 40.000€ (conform art. 226-10 din Codul Penal).

Accesul în sistemul elitist francez de Înalte Studii „Grandes Ecoles” –...

Şcolile Superioare franceze de Înalte Studii (Les Grandes Ecoles) sunt instituţii de invăţământ superior, elitiste, deosebit de selective (accesibile numai unui procent de cca 6-7% dintre absolvenţii de liceu), fiind considerate în Franţa că filiera şcolară „tradiţională” şi „regală” către o carieră de înalt nivel în domeniul ştiinţelor, ingineriei şi tehnologiei, economiei şi comerţului, justiţiei, culturii şi civilizaţiei,  literar – artistic  sau în domeniul militar, precum şi în domeniul administrației publice centrale de stat. [A se vedea și CUFR–Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Ecoles françaises]. Accesul în aceste școli, (care sunt constituite într-un consorțiu național „La Conférence des Granders Ecoles – CGC”, o asociație creată în 1973 conform legii asociațiilor din 1901), în general, are loc după absolvirea unei școli pregătitoare (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles – CPGE) cu o durata de 2 sau 3 ani (post-bac) echivalenți cu 2 ani universitari (în principiu, științifici). Asociația CGE are ca membri activi 174 de școli superioare (și ceva mai multe, cu statut de asociare), deosebit de cotate în Franța, dar și în străinătate (Europa, SUA, Canada, Japonia, etc.) atât în topul școlilor reputate pentru învățământul lor elitist pe care îl promovează cât și pe piața de competențe, respectiv, pe piață muncii. [130 de școli superioare de ingineri, printre care: „X–Polytechnique”, „Mines–Școala Națională Superioară de Mine–Paris”, „Ecoles Centrales–Școlile Centrale”, „Aero Sup’–Școala  Națională a Aeronautici și Spatilului”, „Arts et Meties-Școlile Superioare de Arte și Meserii”, „Ponts et  Chaussées – Școala  Națională de Poduri și Șosele”, „Supelec–Școala Superioră de Electricitate”, „Telecoms–Școlile  Naționale Superioare de Telecomunicații”, „École nationale de l'aviation civile–ENAC - Școala  Națională a Aviației civile”,  27 de școli economico–comerciale și de management, printre care „HEC–Înalte Studii Comerciale”, „ESSEC–Școală Superioară de Științe Economice și Comerciale”, „ESCP–Școala Superioară de Comerț Paris”, „EM Lyon-Școala de Management Lyon”, „EDHEC–Ecole  de Haute Etudes Commerciales – Școala de Înalte Studii Comerciale”, grupul ESC (Școli Superioare de Comerț), 17 alte școli în domeniul administrației publice, social – politice, de artă, printre care și cele 4 celebre Școli Normales Superioare–„ENS–Normale Sup”), „Ecole Naționale d’Administration-Școală Națională de Administrație–ENA”, „Institutul de Studii Politice-IEP – Sciences Po”, „Ecole de Haute Etudes en Sciences Sociales – Școala  de Înalte Sudii în Științe Sociale-EHESS”, „Ecole Naționale de la Magistrature-Școală Națională de Magistratură-ENM”, „Ecole de l’Air-Școală Superioară al Aerului”, „Ecole Militaire-Școală Militară- Saint Cyr-Military Academy”), etc. (A se vedea pentru detalii articolul autorului: Eșecul școlar și calvarul copiilor supradotați!)

Protejat: Eșecul școlar și calvarul copiilor supradotați!

Thomas CSINTA (Cofondator IRSCA Gifted Education, Vicepreşedinte  Consorțiul EDUGATE, Profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe inginerești și social – economice, Director de Studii CUFR ROMÂNIA). Investigațiile complexe și laborioase pe care le-am efectuat în 113 de școli franceze (primare, secundare și pregătitoare la școlile superioare franceze de înalte studii–les grandes écoles), inclusiv, în mediul carceral („în umbra vieții”) privind situația copiilor (tinerilor) „precoci”, „hiperactivi”, „supradotați”, respectiv, cu un „potențial intelectual ridicat”, folosind o serie de baterii de teste de mare fiabilitate (printre care și de tip IQ) sub diverse forme (de la cele mai simple la cele mai complicate), necesitând (o mare) putere de abstractizare, de analiză și sinteză (în principiu, ieșite din comun), ne-au permis să avem o viziune mai clară (și mai exactă) de ansamlu, asupra imaginii unui copil (tânar) cu abilități intelectuale deosebite.În cadrul acestor investigații am făcut apel la o serie de colaboratori specialiști, profesioniști reputați (foști studenți și profesori de-ai mei), foști colegi de studii, (profesori, pedagogi, psihologi, cecrcetatori în educație) care, în principiu, s-au exprimat liber, însă nu rareori cu foarte multe rezerve, preferând, totuși, să păstreze anonimatul!Multmesc tuturor și pe această cale, însă, în special foștilor mei studenți de la CPP (Centrul privat de Perfecționare Pedagogică) din Grenoble (Franța), cu care, cu un sfert de secol în urmă (în anul universitar 1994-1995) am făcut un curs de „Sisteme formale de tip Gödel, Logică matematică și structuri matematice formale, utilizate în stimularea creativității la copii hiperactivi din punct de vedere intelectual”.

Protejat: Dosarul proxeneților români din Țara Loarei. Complement de anchetă. Concluzii...

Version en langue française, par un traducteur autorisé du Mininstère de la Justice Roumain (de Rennes). Scriu acest articol, nu pentru a disculpa sau pentru a apara pe cei vinovati dar din deontologie jurnalistica, iar prin intemediul acestuia incerc sa pun in evidenta carentele instructiei (instrumentarii) într-un dosar criminal în care cei inculpati, consider ca ar fi fost prea sever pedepsiti în raport cu infractiunile comise.Angajat in slujba adevarului, necunoscand niciunul dintre inculpati si neavand niciun fel de interes, sub nicio forma, îmi exprim aici un punct de vedere strict personal bazat în exclusivitate pe experienta mea de jurnalist de invstigatie in cadrul procedurilor penale criminale (franceze) care nu angajeaza sub nicio forma responsabilitatea trusturilor de presa carora apartin (pe care le reprezint).Consider ca într-un stat de drept, fiecare dintre noi avem dreptul la aparare, la un proces echitabil, garantat de catre  Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptata pe 10 decembrie 1948 prin Rezolutia 217A in cadrul celei de a 3-a sesiuni a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite), inclusiv, daca am comis fapte antisociale deosebit de grave (infractiuni criminale), ireparabile. „Descoperirea Americii se datorează „unei erori norocoase”.  Pe baza credinţei că pământul este rotund şi că Apusul Europei nu este separat de Extremul Orient decât prin Oceanul Atlantic, Cristofor Columb a pornit în anul 1492, să descopere drumul Indiilor spre vest şi a nimerit, fără să-şi fi dat seama, în America.˝ Din contra, magistratii care au instrumentat dosarul proxenetilor din Tara Loareide la TGI Rennes (Nr. Parchet 1225700062, Nr. Instructie/Instrumentare dosar E12/00005), datorita „unei erori nenorocoase˝au crezut ca au (re)descoperit superputerea America, pentru ca ulterior sa-si dea seama ca au esuat profund in Indiile emergente.Nota: A se vedea pentru detalii si articolele autorului: Pe urmele proxeneților români în Țara Loarei. Investigații aprofundate. Complement de anchetă (Partea I); Pe urmele proxeneților români în Țara Loarei. Investigații aprofundate. Complement de anchetă (Partea II).

Protejat: Adio „Léviathan″. Declarația unui ofițer sirian sub acoperire!

 „Sigur, popoarele arabe au nemulțumirile lor, aspirațiile lor pentru viitor, s-a strâns multă obidă care este coaptă pentru a fi detonată”!  „Cu un deceniu în urmă, în Marea Mediterana, Concernul American Noble Energy Inc. a descoperit unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale din lume, în adâncul Bazinului Levantin (Leviatan). Israelul și-a proclamat imediat dreptul de exploatare. Intenționat sau nu, zăcământul a primit, la modul general, denumirea nefastă, cu conotații de apocalipsa biblică, Leviatan! Potențialul câmpului gazefier era uriaș: 3.454 miliarde m3. Exploatarea câmpului a pus gaz pe foc, „implicând toate elementele conflictuale din regiune”, spune ofițerul sirian. Acestea sunt Israelul, Siria, Fâșia Gaza, unde domnește Hamasul, care irită Israelul, Ciprul, care irită Turcia. Libanul a cerut la ONU să i se recunoască dreptul de exploatare în apele sale teritoriale, iar cea mai vocală e mișcarea Hezbollah, susținută de Iran, care de asemenea irită Israelul. Unul dintre cele mai mari zăcăminte din lume, în una dintre cele mai conflictuale zone din lume, Leviatanul a început imediat să-și arate colții. Bashar al Assad este sacrificat! Qatarul și Turcia i-au prezentat președintelui sirian Bashar al Assad un proiect de gazoduct Qatar – Arabia Saudită – Irak – Siria – Turcia, de unde putea fi exportat și spre Europa, în detrimetul Federației Ruse, care voia să țînă Europa dependență de gazele rusești. Kremlinul a intervenit la Bashar, să nu semneze contractul cu Qatarul, ne spune ofițerul sirian. Ca să fie siguri că l-au convins, rușii i-au „capacitat” pe generalii sirieni care s-au școlit la Universitatea Lomonosov din Moscova. Bashar nu are putere asupra armatei, cum avea tatăl lui. Este condus de generalii lomonosoviști, cu care rușii tratează direct, doar informându-l pe Bashar. În Mediterana, navele de război „se calcă pe picioare”! Așa au ajuns să aibă baza în Portul Tartus, cu acces la Leviatan. Între ciocan și nicovală, Bashar a acceptat proiectul de gazoduct al Iranului. În acest caz, cei care hotărăsc cine sunt beneficiarii gazelor sunt Iranul, China, India și Rusia. Construcția gazoductului a început imediat, iar forțele destabilizatoare din afară s-au pus în funcțiune.

Protejat: Nivel post – licență. În atenția candidaților români care participă...

Iată câteva tipuri de probleme la matematică si la științe fizice (cu soluții și comentarii), care sunt propuse la celebrele concursuri de admitere, în cele mai prestigioase școli superioare franceze (pariziene) de înalte studii științifice și inginerești: Școala Normală Superioară (École normale supérieure) și Școala Politehnică (École polytechnique), înființate în 1794.

Protejat: Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istoria...

Erori judiciare „oficioase”, nerecunoscute oficial de catre Justitia franceza, datorita respingerii revizuirii proceselor penale care le-au generat de catre CRCP–Comisisa  de Revizuire a Condamnarilor Penale, cu toate ca societatea civila le considera ca erori judiciare, ca urmare a unor investigatii nejudiciare realizate de catre mijloacele mass–media de investigatie). Christian–Jean–Gilbert Ranucci (1954–1976), condamnat la moarte pe 10 martie 1976 pentru asasinarea pe 3 iunie 1974 a fetitei Maria–Dolorès  Rambla (în vârsta de 8 ani), în ciuda unei serioase îndoieli, în privinta vinovatiei sale si executat pe 28 iulie 1976 la celebra închisoare din Marsilia La Baumettes (a se vedea pentru detalii articolul autorului: Affaire Christian Ranucci). Procesul lui Ranucci (care în timpul instrumentarii dosarului nu a fost audiat decât de 5 ori, dintre care de 3 ori în absenta avocatilor sai) debuteaza pe pe 9 martie 1976 în fata Juriului Popular (Curte cu Jurati) la TGI (Tribunal de Înalta Instanta) al departamentului Bouches du Rhône (regiunea administrativa PACA– Provence–Alpes–Côte d’Azur) de la Aix en Provence (astazi, Métropole d e Aix–Marseille–Provencve), într-un climat politico-social care îi este, mai mult decât, ostil (complet „nefavorabil”), având în vedere faptul ca pe 17 februarie 1976 este arestat si încarcerat în QHS (Cartierul de Înalta Securitate) al Centrului de Detentie Provizorie Chaumont (Maison d’Arrêt–construita între 1881–1886, cu o capacitate operationala de 72 de locuri, în departamentul Haute Marne, regiunea administrativa Grand Est, fosta Champagne–Ardennes) un alt tânar acuzat de kidnapping, care, ulterior si-a asisant victima, Patrick Henry (1953–2017). Evenimentul dramatic are loc în zilele de 30-31 ianuarie 1976, iar victima, este Philippe Bertrand (în vârsta de 7 ani), baietelul mai mare al cuplului Marie-Françoise si Gérald Bertrand. Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istroria marilor erori judiciare oficiale și oficioase ale procedurii penale criminale (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria sistemelor complexe, teoria abstractă a categoriilor, teoria grafurilor și topologia rețelelor). Patea I (Jean Dehays, Jean-Marie Devaux, Roland Agret, Guy Mauvillain, Rida Daalouche, Patrick Dils, Loic Sécher, Marc Machin, Abdelkader Azzimani si Abderrahim El-Jabri, Christian Iacono, Chara Mohamed, Besnard Marie, Monique Case, André Kaas, Outreau, Jean-Yves Joseph Marie Groix). Revizuirea condamnarilor penale (ramase definitive) în sistemul judiciar francez este reglementata prin Ordonanta criminala din 26 august 1670 semnata la Saint-Germain-en-Laye (regiunea urbana pariziana, departamentul Yvelines).Înregistrata de catre Parlamentul de la Paris (institutie în timpul monarhiei, înainte de Revolutia franceza între 1789 si 1992 – când are loc abolirea monargiei), aceasta devine un CPC (Cod de Procedura Penala) si intra în vigoare pe 1 ianuarie 1671 (pâna la Revolutia franceza), care permite obtinerea din partea Consiliului Regelui (ansamblu de organisme de tip colegial, institutionalizate), însarcinate cu prepararea (pregatirea) deciziilor Regelui Frantei (care dispare în 1789, dar este restabilit printr-o decizie a Curtii de Casatie în 1800 si consolidat în secolul XIX ( 1808, 1813, 1867, 1895). Conform art.149 pâna la 149–4 si 150 din CPP (conform Legii Elisabeth Guigou: n°2000-1354 din 30 decembrie 2000 si a Legii n°2004-204 din 9 martie 2004, care modifica art.149 dib CPP), orice persoana are dreptul la „repararea prejudiciului sau material si moral” în cazul în care a facut obiectul unei încarcerai abuzive (fie ca prevenit – în cazul unei detentii provizorii, fie ca detinut – ca urmare a unei condamnari ramasa definitiva).Pentru ca persoana în cauza sa poata beneficia de indemnizare (indemnizatie) este necesar ca în dosarul în care este inculpata, sa fie pronuntata încetarea urmaririi penale sau ca urmare a unui proces, sa fie achitata si reabilitata social. Aceasta „reparare” este realizata prin intermediul CNRD (Comisia Nationala de Reparare a Detentiilor) care va statua ca o jurisdictie civila. Este vorba de Juridictia de Apel în cadrul careia a fost pronuntata încetarea urmarii penale (în perioada anchetei premergatoare procesului) sau achitarea (într-un proces), motivata într-o audienta publica. Primul presedinte al Curtii de Apel va fi sesizat prin intermediul unei cereri (petitii) în cel mult 6 luni dupa pronuntarea încetarii penale sau a achitarii. Ministerul Public va fi reprezentat de catre Parchetul General. Indemnizatia (indemnizarea) revine Statului (din banii contribuabililor), mai putin în cazul recursului acestuia contra denuntatorilor de rea vointa sau a martorilor falsi care ar fi contribuit la mentinerea inculpatului în detentie Aceasta este platita ca cheltuieli de justitie criminala, conform art.150 din CPP. Decizia primului presedinte al Curtii de Apel, poate face, în cel mult 10 zile, obiectul unui recurs în fata CNRD. Aceasta comisie plasata pe lânga Curtea de Casatie, statueaza (hotăreste, decide în mod oficial – printr-un statut, printr-o lege) de maniera independenta, iar verdictul acesteia nu este susceptibila de niciun recurs, sub nicio forma.

Protejat: Remember: 1959–1969. Subiect de teză de doctorat. „Il faut tuer...

Pe 22 august 1962, are loc un alt atentat (operatiunea Charlotte Corday), în sensul giratoriu de la Petit–Clamart (departamentul Hauts-de-Seine, Métropole du Grand Paris), organizat si dirijat de catre Lt. Col–Ing. Jean–Marie  Bastien-Thiry (Didier, 1927–1963, absolvent al unei dintre cele mai prestigioase scoli franceze de înalte studii ingineresti–Ecole Polytecnique/Școala Politehnică, supranumită „X”, considerata cea mai reputată dintre „Grandes écoles d’ingénieurs” din Franța– fondata pe 28 septembrie 1794, inginer–militar de înalt nivel academic în cadrul Fortelor Armate Aeriene franceze, descendent al unei familii burgheze celebre din regiunea administrativa Lorena/astazi, Grand Est) condamnat la moarte pe 4 martie 1963 de catre Curtea Militara de Justitie (creata de catre Generalul Charles de Gaulle în timpul razboiului Algeriei, activa între 1 iunie 1962–1963), care succede HTM–Înaltului  Tribunal Militar (juridictie de exceptie creata prin decizia din 27 aprilie 1962–conform art.16 al Constitutiei din 1958 si suprimata pe 26 mai 19 62, dupa condamnarea Generalului Raoul Salan, pe 23 mai 1962, la închisoare pe viata) si executat prin împuscare pe 11 martie 1963 (în jurul orei 06h40) în Fortareata de la Ivry (Fort d’Ivry – una  dintre cele 16 care protejau Parisul în ceea de a doua jumatate  a secolului a XIX–lea, aflata la  Ivry-sur-Seine în departamentul Val de Marne–Métropole du Grand Paris), fiind ultimul  condamnat la moarte, executat prin împuscare, în Franta. Acest eveniment ar succede unei alte tentative de atac (armat), în care pe 23 mai 1962, De Gaulle ar fi trebuit sa fie ucis de catre un tragator de elita pe treptele Palatului prezidential Élysée. În sfârsit, în aceasta operatiune Jean–Marie Bastien-Thiry (care, astazi, conform unor surse fiabile, ar fi fost si creierul atentatului terorist de la Point sur Seine, pe 8 septembrie 1961) este asistat de catre un alt francez partizan al Algeriei franceze, seful comandoului, Alain de Bougrenet de La Tocnaye (Max/1926–2009, militar de cariera, locotenent de artilerie, absolvent al Scolii militare de la Cherchell din Algeria si al celebrei Scoli Artilerie de la Idar-Oberstein/Germania, fost militant de extrema dreapta – în cadrul Frontului National francez) descendent al unei familii bretone nobile de contrarevolutionari, Jacques-Louis de Bougrenet de la Tocnaye (1767-1823, calator si scriitor francez), fost companion de exil al celebrului „om de litere” si important reprezentant al literaturii franceze, precursor al romantismului si om politic François-René–viconte de Chateaubriand (1768–1848, membru al Academiei franceze Fotoliul n019, fost ministru al afacerilor externe între 1822–1824, ministru de stat între 1815–1816, membru al parlamentului între 1815–1830 si ambasador al Frantei în Regatul Unit si în Suedia). Locotenent în timpul Razboiului Algeriei (1954–1962), Bougrenet de La Tocnaye, devine rapid ostil  regimului politic dirijat de catre generalul Chares de Gaulle si se alatura OAS.

Protejat: 1989 – 1919. În memoriam Jean-Louis Calderon (1958-1989). Enigma enigmei...

Istoria nu iartă! Dreptul la replică, într-o bătălie franco - română, în care, pentru restabilirea adevărului istoric, acord sprijin autorităților românești!Conform comentariului unei doamne, cu prenumele Alicia, la un articol din Revista „Express”(Franța) intitulat Calderon: l'enigme de Bucarest  din dată de 24/04/2009, semnat de către Eric Pelletier, Jean-Marie Pontaut și Marion Guyonvarch (cu oocazia comemorării celor 20 de ani de la moartea Reporterului-cameraman francez Jean-Louis Calderon pe 22 decembrie 1989, considerată mai mult decât enigmatică de către autoritățile franceze ), s-ar părea că Eu (Thomas Csinta) și Virgil Măgureanu am cunoaște tot ceea ce s-a întâmplat în timpul „Răscoalei” (o altă denumire!), inclusiv comandatitarii, organizatorii, teroriștii, etc., dar mai ales adevărații revoluționari români, care astăzi, din păcate, sunt atât de numeroși  (depășind chiar și limita bunului simt)! Iată ce spun autorii (trimiși speciali la București!) în articolul lor din Revista „Express”: „Calderon: l'enigme de Bucarest”, din dată de 24 aprilie 2009, într-o traducere (liberă!) și adaptată pentru noi, muritorii de rând: „Ancheta privind moartea jurnalistului francez Jean-Louis Calderon, în decembrie 1989, în România, a fost întocmai relansată în circumstanțe surprinzătoare. Elementele neclare din acest dosar (care persistă încă și după două decenii!) pun în evidență clar dificultățile acestei țări în privința lămuririi contextului izbucnirii și desfășurării Revoluției”. „În România, sute de dosare cartonate (din carton) se ascund în spatele unei misterioase referințe: 97/P/1990": Un cod unic pentru o procedură de excepție, regrupând cazurile a 2.000-3.000 de răniți și morți-bilanțul oficial rămânând pufos (mai mult vag!)-al Răscoalei din 1989, care va provoca căderea regimului comunist. Un General este depozitar: Ion Vasilache, Procurorul Șef al Parchetelor Militare din București. Autoritățile l-au însărcinat să ducă la bun sfârșit anchetele legate de „Revoluție”. O provocare: între amenințări de prescrieri și subînțelesuri politice, investigațiile (anchetele) conosc desori un parcurs haotic. Numai câteva procese au avut loc până astăzi, la Sibiu sau la Timișoara. Aici justiția scria Istorie. Dar smucit (prin intermitentă).”Pentru prima oară în acest dosar se vorbește de „crimă”....

Protejat: Pedeapsa Capitala (Thomas CSINTA – Monitorul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor...

Thomas CSINTA este un matematician și fizician teoretician, de formație pluri – inter – și transdisciplinară, adept al educației de excelență (gifted education) și jurnalist de investigații (criminale), francez, de origine română.Autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF–Bilibioteca Națională a Franței, „François Mitterrand”), Profesorul Thomas CSINTA – un adevărat ambasador al României în străînătate, care face cinste spiritului și inteligenței noastre românești, un adevărat artist al cuvântului din clasa marilor jurnaliști, a adus o importantă contribuție la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, în general și în România, în paraticular. Grație acestor lucrări, timp de un deceniu și jumătate, peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) au fost admiși în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat. În sfârșit, specializat în studiul fenomenolor socio–juridice cu ajutorul structurilor matematice și a sistemelor complexe, mai multe lucrări de investigație jurnalistică ale Profesorului Thomas CSINTA, au contribuit într-o serie de dosare criminale (de mare anvergură) la restabilirea adevărului istoric, care au permis (direct sau indirect) evitarea unor grave erori judiciare sau repararea acestora. [Generalul (r) Constantin–Bartolomeu Săvoiu Prea Puternic Suveran, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33° și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat pentru România, Prea Respectabil Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române fondată în 1880, Cel mai onorabil arhonte, deputat în Parlamentul European al Patriarhiei Ecumenice al Constantinopolului, (Co)Președinte Executiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiţionale, (Co)Preşedinte al Alianței Mondiale a Bisericilor Canonice Ortodoxe]

Protejat: Remember: 1959–1969. Subiect de teză de doctorat. „Il faut tuer...

În 1959, cu 6 decenii în urma, dupa instituirea celei de-a V-a Republici franceze, Franta va renaste din „propria-i cenusa”,  dar fondatorul acesteia, comandantul istoric–legendar  Generalul  Charles de Gaulle, „cel mai ilustru dintre francezi”, va trebui sa faca fata mai multor tentative de atentate (atacuri) teroriste care aveau ca scop înlaturarea lui de la putere (din functia suprema a statului), în care a fost ales, prin vot, democratic, pe 21 decembrie 1958. Instaurarea celei de a V-a Republici franceze si revenirea în fruntea acesteia (dupa o absenta de 13 ani), ca presedinte de stat, a legendarului comandant istoric Generalul Charles–André–Joseph–Marie de Gaulle (1890–1970, în functie între 1959–1969), „cel mai ilustru dintre francezi”, conform predecesorului sau René Coty (1882–1962, în functie între 1954–1959), care va si demisiona în favoarea acestuia, anii 1960 reprezinta în istoria Frantei, anii revolutionari care vor avea ca efect schimbari radicale în toate sectoarele  (domeniile) vietii umane (mai ales dupa revoltele nationale de mare anvergura ale organizatiilor sindicale, studentesti si de tineret, din mai 1968). Atât pe plan ideologic, social–politic si economic, cât si pe plan intelectual, cultural–artistic si sexual.   Este vorba, cu precadere, de modernizarea economiei nationale (a industriei si a agriculturii), a sistemului economic (financiar – bancar), a sistemului de sanatate si protectie sociala, a învatamântului si a cercetarii, a institutiilor religioase si în special a bisericii catolice (totalitatea credincioșilor uniți prin crezul apostolic și sfintele taine sub autoritatea papei și a episcopilor aflați în comuniune cu el),  dar si de interzicerea oficiala a rasismului si a homofobiei.Dar  înainte de toate, începutul deceniul 7 este marcat profund, de politica „decolonizarii” teritoriilor franceze din Africa de Nord (Magreb) si Africa Centrala (Subsahariana), careia noul presedinte Charles de Gaulle (ales pe 21 decembrie 1958 si intrat în functie pe 9 ianuarie 1959), favorabil, va generera, la nivel national, o serie de conflicte (mai mult sau mai putin antagoniste, de mai mare sau mai mica anvergura), atât între partidele politice franceze (parlamentare sau nu) cât si în cadrul societatii civile. Între cei care sustin politica decolonizarii presedintelui si cei care sunt împotriva acesteia, în special, datorita pierderii influentei (uriase) franceze pe continentul african. Istoria însa nu iarta si are propriul sau curs (mai mult sau mai putin natural), benefica unora si defavorabila altora.Instalat în fruntea Statului Francez dupa o absenta de 13 ani, Generalul Charles  de Gaulle (decedat în urma unei rupturi de anevrism pe 9 noiembrie 1970) este considerat unul dintre cei mai mari eroi ai Frantei din istoria tuturor timpurilor (cel mai mare, dupa majoritatea istoricilor), ca fondator al celei de-a 5-a Republici Francze în 1958 (adica, al Frantei moderne) dar si ca autoritate suprema a Frantei libere în timpul ocupatiei germane si în primii ani postbelici (timp de 7 ani–atunci, echivalentul unui mandat prezidenmtial francez): Seful Frantei Libere (18 iunie 1940–1 august 1943), Presedintele Comitetului National Francez (24 septembrie 1941–3 iunie 1943), Presedintele Comitetului Francez de Eliberare Nationala (1 iunie 1943–3 iunie 1944), Seful Statului si al Guvernului Provizoriu Provizoriu al Republicii Franceze (3 iunie 1944–27 octombrie 1946), dupa ce ultimul presedinte al celei de a IV –Republici, René Coty (1882–1962, în functie, între 1954 –1959), considerând-l  „cel mai ilustru dintre francezi”, îl numeste Ministru al Apararii si presedinte al Consiliul de Ministri – Prim–ministru al Guvernului (1958–1959), iar ulterior (în 1962), demisioneaza în favoarea acestuia din functia suprema a statului.

Protejat: Subiect de teză de doctorat. Kidnapping de lux. Celebrele răpiri...

Valéry Giscard d’Estaing (VGE. n.1926), membru al Academiei franceze (în fotoliul n016–începând din  16 decembrie 2004) ales pe 11 decembrie 2003 în locul poetului si scriitorului Léopold Sédar Senghor (1906–2001, fost om de stat francez si primul presedinte al Senegalului între 1960–1980, distins cu numeroase premii literare), este cel de-al 3-lea presdinte al celei de-a V-a Republici franceze (din 1958), dupa Charles de Gaulles (1890–1070, presedinte–fondator, în functie între 1959–1969) si Georges Pompidou (1911–1974, în functie între 1969–1974), ultimul presedinte al celei de-a IV-a Republici franceze si cel de-al 4-lea care nu-si termina mandatul–datorita unei maladie grave, incurabile si foarte rare (cca 3-5/un milion), boala lui Waldenström (macroglobulinemie–cancer hematologic caracterizat prin prezenta limfoplasmocitelor la nivelul maduvei osoase), descris prima data de catre medicul suedez Jan Gösta Waldenström (1906–1996), dupa Sadi Carnot (1837–1894, în functie între 1887–1994, asasinat la Lyon pe 25 iunie 1894 de catre anarhistul italian Sante Geronimo Caserio), Félix Faure [1841–1899, franc-maçon, în functie între 1895–1899, „mai celebru datorita circumstantelor în care a murit, decât în timpul vietii”, suferind de tahicardie–accelerarea frecvenței bătăilor inimii peste 90 de pulsații pe minut,  decedat în Palatul Elysée pe 16 februarie 1899, în jurul orei 22h00 de un accident vascular celebral–probabil datorita unei epuizari psihice profunde ca urmare a implicarii sale în celebrul dosar de tradare nationala al epocii–Alfred Dreyfus, a se vedea pentru detalii lucrarea autorului: Tangorre, un Dreyfus „modern”, mitterrandist! Conexiunea cu Dosarul Alfred Dreyfus, generator al celei mai profunde crize politice din istoria celei de a 3-a Republicii Franceze. Comentariul autorului (Partea II)] si Joseph Athanase Doumer (Paul Doumer/1857–1932, în functie între 13 iunie 1931–7 mai 1932, asasinat pe 6 mai la hotelul Salomon de Rothschild din str. Berryer n011–în sectorul parizian n08 de catre Pavel Timofeïevitch Gorgoulov/Paul Gorgulov/Gorguloff, 895–1932, medic de origine rusa, cu un pistol automat Browning M1910, cu ocazia inaugurarii salonului scriitorilor fostilor combatanti–organizata de catre Asociatia scriitorilor cmbatanti–fondata pe 27 iunie 1919 de catre José Germain–Germain  Joseph Drouilly/ 1884–1964). În cei 7 ani pe care i-a petrecut la Palatul Elysée (24 mai 1974 – 21 mai 1981), VGE, profund european (printre altele, si „parintele Constitutiei Europene) se va impune ca un reformator (ca de altfel si predecesorii, respectiv, succesorii sai, a se vedea pentru detalii articolele autorului: Un "pacat" fatal al uni Presedinte de Stat francez!; Cele sapte "pacate capitale" ale unui Presedinte de Stat Francez!), dar, totusi, daca a fost sau nu, un „bun presedinte” este discutabil, mai ales daca tinem cont de faptul ca este primul presedinte care nu va fi reales, având în vedere moartea lui Georges Pompidiou (în timpul primului sau mandat).  De fapt, chiar si în 1974, îl învinge pe succesorul sau François Mitterrand (1916–1996, în functie între 1981–1995, cel mai longeviv presedinte) doar „la limita”, care în 1981, îsi va lua revansa. În privinta succesorilor sai, cel putin, pâna în prezent, „scorul” în (re)alegeri este remizabil: François Mitterrand  si Jacqus Chirac (1932–2019, în functie între 1995–2019) au beneficiat, fiecare de câte doua mandate prezidentiale, iar Nicolas Sarkozy (n. 1955, în functie între 2007–2012) si François Hollande (n.1954, în functie între 2012–2017), fiecare, de câte un mandat. În sfârsit, dupa disparitia brutala a lui George Pompidou pe 2 aprilie 1974, pentru a 2-a oara, în Franta vor avea loc alegeri prezidentiale anticipate, dupa demisia lui Charles de Gaulle în 1969 (în timpul celui de-al 2-lea mandat al sau). Pe 5 mai 1974, în primul tur al alegerilor prezidentiale (în care vor fi prezenti 12 candidati), Mitterrand obtine 43,2% din voturi, deci îl domina, categoric, pe Valéry Giscard d’Estaing, care nu obtine decât 32,6% din sufragiul elecoral. În urma unei confruntari strânse, în cel de-al 2-lea tur, Giscard învinge cu numai 424.000 de voturi, dar  suficient pentru ca sa se instaleze la Palatul Elysée, în fruntea statului. Si masurile pe care le ia vor fi radicale. Este vorba de celebrele dosare de kidnapping: Cathalan, Mérieux, Empain, Aldo Moro, Revelli-Beaumont, Henri Lelièvre, Jacques Tillier,  Éric Peugeot, Charles Petit si Maury-Laribière, dar si cele americane de exceptie, (Charles Lindbergh Jr. si Getty III)

Charlie, de ce atunci (pe 7 ianuarie 2015), „i-am condamnat pe...

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginereștiși social– economice,Director de Studii CUFR – ROMANIA Franța (Le Parisien) Treisprezece (13) soldați francezi (angajați în...

Protejat: Terorismul nu are religie. Global war on terror în lumea...

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginerești și social– economice, Director de Studii CUFR – ROMANIA       Franța (Le Parisien) „Merită...

Protejat: Subiect de teză de doctorat. Kidnapping de lux. Celebrele răpiri...

Giscard reformeaza si Consiliul Constitutional (creat simultan cu cea de a V-a Republica), al carui membru va deveni din 21 mai 1981, dupa ce este înfrânt la alegerile prezidentiale (pentru un al 2-lea mandat) de catre Mitterrand. Daca acesta pâna atunci nu putea fi sesizat decât de catre presedintele republicii în functie, prim-ministrul, respectiv, presedintii celor 2 camere ale parlamentului  (Senatul si Adunarea Nationala), reforma va permite acest lucru si altor 60 de parlamentari (dintre 577) si senatori (dintre 348), sefii grupurilor parlamentare. Din contra, în ciuda faptului ca Giscrad d’Estaing (reprezentant al partidului de centru-dreapta FNRI- Federatia Nationala a Republicanilor Independenti între 1966–1977, iar din 20 mai 1977 al PR–Partidul Republican) nu va fi seful partidului al Adunarii Nationale, deci devine „un presedinte minoritar într-o majoritate”, acesta nu va dizolva parlamentul cu a procedat Charles de Gaulle (pe 10 octombrie 1962) su succesorii sai, François Mitterrand (pe 22 mai 1981, dupa câstigarea alegerilor prezidentiale), respectiv, Jacques Chirac (pe 21 aprilie 1997), dar accepta sa lucreze cu prim-ministri Jacques Chirac (27 mai 1974–25 august 1976, reprezentant atunci al partidului UD-Ve–Uniunea Democratilor ai celei de a V-a Republici) si Raymond Barre (1924–2007, 25 août 1976–21 mai 1981, fost ministru Economiei/1976 –1978, reprezentant al Independentilor). Totusi, aceste masuri care vor contribui (indirect) la cresterea importanta a productivitatii, cele 2 socuri petrloiere din 1973 si 1979, vor genera o criza economica (absenta timp de aproape 3 decenii) care va avea ca efect, printre altele si o crestere semnificativa a somajului ceea ce va pune în pericol (oarecum) „siguranta zilei de mâine”.   Într-un asemenea context social–economic si istoric „anii VGE (Vléry Giscard d’Estaing)” au fi marcati de o serie de „kidnapping-uri de lux” în care au fost implicati personalitati importante (de prim rang) din diverse sectoare ale marii industrii franceze (deosebit de) prospere, care au si marcat profund, atât istoria Frantei cât si mandatul prezidential al lui Giscard d Éstaing. [A se vedea si lucrarea autorului: Subiect de teză de doctorat. Ziua Internațională a scriitorilor încarcerați. Scriitori francezi celebri ai celei de-a V-a Republici, „formați” în umbra vieții (în mediul carceral)].Este vorba de celebrele dosare de kidnapping: Cathalan, Mérieux, Empain, Aldo Moro, Revelli-Beaumont, Henri Lelièvre, Jacques Tillier,  Éric Peugeot, Charles Petit si Maury-Laribière, dar si cele americane de exceptie, (Charles Lindbergh Jr. si Getty III), iar celebra grupare infractionala Le gang des Lyonnais [Gangul/Banda Lyonezilor–a se vedea pentru detalii articolul autorului: „Jaful secolului” (Partea II). Jafuri remarcabile în Europa, comise cu „arma de foc, violenta si ura” în „anii de plumb”. („Les casses du siècle” européens, avec armes à feu, violence dans les „années de plomb”)] este una dintre organizatiile criminale (de mare anvergura) care s-a  în asemenea infractiuni (acte) criminale.Probabil ca este doar o coincidenta ca originea numelui Giscard care provine din cuvântul de origine germana Giskkard, formata de 2 radacini juxtapuse giscl (ostatec– a se vedea Gisèle) si hard (tare, dur).

Preparatory Level INSA Lyon (LIT – Lyon Institute of Technology)

  Thomas CSINTA Cofondator IRSCA Gifted Education, Vicepreşedinte  Consirtiul EDUGATE   Profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe inginerești și social – economice, Director de Studii CUFR...

Protejat: Subiect de teză de doctorat. Ziua Internațională a scriitorilor încarcerați....

Ca urmare a rapirii, pe 23 ianuarie 1978, al baronului Édouard-Jean Empain (Wado, 1937–2018), prieten intim al presedintelui Frantei în exercitiu, Valéry Giscard d’Estaing (n.1926, în functie între 1974–1981, membru al Academiei franceze–Fotoliul no16) si nepot al baronului Édouard–Louis–Joseph Empain (1852–1929, inginer, general de armata, indusrias si om de afaceri belgian– fondator al Companiei generale de transport pe cai ferate pe 1 februarie 1881 si dezvoltator al transportului comun belgian pe cale ferata si al Companiei Cailor Ferate Metropolitane pariziene, pâna în 1945), fiul lui Jean (Johnny) Empain (1902–1946), respectiv, al artistei americane Rozell Rowland (1917–2006), un important reprezentant al „Belgian nobility,” la Paris, PDG (Presedinte–Director General), între 1971–1981, al grupului industrial Empain-Schneider, viitorul grup Schneider Electric SE (grup industrial francez de dimensiune (talie) internationala, creat între 2-4 decembrie 1871), pentru eliberarea acestuia, o celula de criza este formata independent de institutiile guvernamentale ale statului, compus din  René Engen (n02 al grupului industrial si patronul prin interim), Robert Badinter (profesor de drept, avocatul grupului industrial, devenit celebru, ulterior, ca aparator benevol al celor condamnati la moarte si simbolul abolirii pedepsei capitale în Franta sub presedintia primului mandat al lui François Mitterrand/1981–1988 si consultant în elaborarea constitutiei românesti post-decembriste), respectiv, Max Fernet (1910–1997, politist francez, fost director al PJ[1]Politiei Judiciare a PP–Prefectura de Politie Paris între 1955 – 1970, iar ulterior, director central al PJ, între 1970–1971), în calitate de „consilier tehnic”. Pentru ca, din motive de precautie si securitate, politistii, vor sa evite, cu orice pret, ca familia baronului sa intre în contact si sa negocieze cu rapitorii, cu atât mai mult cu cât  VGE (Valéry Giscard d'Estaing), prin intermediul ministrilor sai, de Interne Christian Bonnet (n.1921, în functie între 1977 –1981) si al Justitiei Alain Peyrefitte (1925–1999, om politic, diplomat si scriitor francez, membru al Academiei Franceze, în functie între 1977–1981, dispunând, înainte, de o serie de portofolii ministeriale: ministrul culturii/2 martie 1974–27 mai 1974, ministrul reformelor administrative/1973–1974, ministrul educatiei nationale/1967 –1968, ministrul delegat al cercetarii stiintifice, al problemelor nucleare si spatiale/1966–1967, ministrul informatiei/1962–1966 si ministrul delegat al repatriatilor/11 septembrie 1962–28 novembre 1962) a si instaurat „situatia (speciala) de criza” care trebuia gestionata în „conditii optime”, astfel încât, viata baronului sa nu  fie pusa în pericol.

„În umbra vieţii, Vol. 4″ (Vol. 7 din seria „Investigaţii jurnalistice...

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginereștiși social– economice, Director de Studii CUFR – ROMÂNIA, Franța (Le Parisien) În sfârșit, iată și...

Protejat: Terorismul nu are religie. Global war on terror în lumea...

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginerești și social– economice, Director de Studii CUFR – ROMANIA       Franța (Le...