Acasă Literatură (proză, eseu, poezie, critică literară) „Cu un talant în mână” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier”...

„Cu un talant în mână” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Cristina Barbu

În ultimul an, l-am cunoscut pe Grig. Era frumos, curat, semăna puțin cu tata, dar avea un cuțit în privire care mă ținea departe. Fața ovală, perfectă aproape, ochii negri, și o mustață subțire a la Clark Gable, îl făcea foarte dorit de fetele din facultate. De fapt, îl chema Grigorie, nașul său Grigore, voise neapărat să-i dea numele, ca un trofeu, mama lui îl îndulcise puțin, adăugând i-ul acela din coadă, mai apoi când crescuse îl domnise, spunându-i Grig. Așa, numele devenise monden, ca de altfel cum era el în totalitate. Era serios, mult prea serios pentru vârsta lui, vorbea cu pasiune despre viitorul lui, despre invenții ce avea să le facă, despre premii pe care o să le ia. Era din același oraș cu mine, nu-mi plăcea asta, voiam departe, departe de casă, cu prețul de a nu-l mai vedea pe tata niciodată, nu voiam să-mi mai impună mama nimic, nu voiam să mă verifice, să mă controleze, dar nu aveam ce face.

Grig mi se părea idealul de bărbat. Era născut într-o familie bogată, tatăl lui era ceva mare pe la județ, mama lui era medic ginecolog, era o familie cunoscută, respectată sau eu știu? Doar temută. Aveau o casă mare, una din casele construite în ultimii ani, cu etaj, cu confort, aproape lux. La parter era acea parte în care locuiau părinții, la etaj era un apartament mare, unde urma să locuiască Grig când se va căsători. Puțin timp înainte de a termina facultatea, Grig m-a dus să-i cunosc părinții. Nu eram pregătită, dar pentru a-i cunoaște familia, nu puteam fi pregătită niciodată. A fost ca și când m-aș fi aruncat cu capul înainte într-o râpă. Am fost primită rece, am fost tratată cu gheață, ca un servitor ce urma să le curețe casa. Era iarnă, în casă era cald, mie mi-a fost frig tot timpul, un frig ca atunci când mă bătea mama și fugeam în paie. Un frig care nu era frig cu totul, era și frică, și o sleire în oase, în mâini, o neputință care urla în mine ca un șacal pe un câmp pustiu. La masă îmi tremura barba, era ceva ce nu puteam controla, se auzeau dinții clănțănind, intrasem într-un iglu, și nu mai controlam nicio reacție a trupului meu. Mama lui mă privea de sus, era undeva pe un munte, tata încerca un zâmbet din când în când, dar nu reușeam să ne apropiem unul de altul, eram toți la kilometri distanță, degeaba aș fi întins mâna, nu reușeam să-l ating nici pe Grig. După câteva fraze scurte ale mamei, cineva, nici nu mai știu cine a adus supa, și au urmat întrebările ca lovituri de tun:

 

  • – De unde sunt părinții tăi?
  • –Părinții mei au murit, am spus mecanic, nu pregătisem un astfel de răspuns, a ieșit pur și simplu, și era prea târziu să retrag.
  • –Îmi pare rău, ce s-a întâmplat?
  • –Accident de mașină, am spus, și lingura cu supă mi se lovea de dinți, și nu-mi părea rău că mint, ci doar că nu pot controla mâna.
  • –Mai ai rude?
  • –Nu, pe nimeni, renegând până la cântatul cocoșilor, nu un om, ci o familie întreagă, aruncând-o, dizolvând-o în neant, ca și cum nu fusese niciodată.
  • –Asta e bine, a zis doamna, eu lovind în continuare cu lingura dinții, compulsiv, tremurând, neînțelegând ce e bine, de ce e bine? Și tac. Nu întreb nimic, fiindu-mi teamă de răspuns.

A urmat o poveste plină de baliverne din partea mea, nu știu de unde scoteam totul, până atunci eu nu mințeam, mă întrebam dacă vreodată îi povestisem lui Grig ceva, dar, nu, nu cred că mă întrebase ceva. Era genul care părea foarte impresionat de cei din jur, de sărăcie, de amar, de durere, în realitate, pe măsură ce trecea timpul, realizam că era impresionat doar de el. Nu știu dacă asta visasem de la viitorul meu soț, dar nu mă mai interesa, voiam viața lui, da, la masă cu părinții lui, realizam că de asta mint, voiam viața lui, voiam să nu mai dorm pe podele nespălate, cu plapuma făcută de mama, grea, mare, cu cocoloașe peste tot, voiam să nu mai păzesc blocuri în construcție, în frig, în căldură, voiam să stau la o masă ca a lor, să mănânc supă fierbinte, să nu mai lovesc dinții cu tacâmul, să nu mai spun lingură, sau furculiță, ci tacâm, voiam să fiu ca ea, doamna din fața mea, stăpână pe mine, stăpână.

Le-am spus că trăisem într-o casă mare, că avusesem bujori în curte, adăugam amănunte din curțile din mahalaua unde crescusem, din curțile care-mi plăcuseră, le spuneam că tata predase muzică, terminase Conservatorul, mama terminase Filologia și predase Literatura, mințeam cu visele părinților mei, că fusesem singură la părinți, așa boem mi se părea să fii singur la părinți, și cu asta credeam că eram superioară lui Grig care mai avea o soră mai mare, deja la casa ei, deja cu un nume în oraș. I-am mințit din cărțile citite, i-am mințit din plăcile tatei ascultate, și pe măsură ce mințeam eram fericită, eram recunoscătoare cărților, plăcilor, mie, eram satisfăcută că mințeam, mă răzbunam că nu eram ca ei, fiecare lucru care mi se întâmplase în viață îl spuneam invers, contorsionat, strâmb și eram fericită și nu-mi mai clănțăneau dinții și nu mai loveam furculița de dinți, pe măsură ce povesteam mă destindeam, eram în largul meu, da, eram acasă. Trebuia ca locul ăsta să fie acasă. Realizez acum, că nu aveam pe atunci armele ca să reușești în viață. Ca femeie, nu știam să mă comport pe întregul ca o femeie, plăceam pentru că eram frumoasă și poate naivă, dar nu aveam trucurile învățate în viață de o femeie, ochi dați pe spate, priviri pe sub gene, zâmbete cu subînțeles. Da, le-am învățat și pe acestea mai târziu, dar atunci aveam un talant în mână și doar cuvintele, minciunile ca să-l înmulțesc.

Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)

Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu– mai presus de acestea – este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat…..” (Dan Lupescu)

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Articole asociate

„Raiul sau Iadul” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Fragmente din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași Ediția XXXIV – „Pregătim viitorul promovând excelența”. Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarelor Realitatea & Timpul – parteneri media ai Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Nota redacției

Le Casse du siècle – „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizația Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb” de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric (Partea 3 – Comentariul Autorului)

Subiect de teză de doctorat (Sujet de thèse). „Le Casse du siècle – En quête de vérité”. „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizație Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb” de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric

Incursiune prin labirintul psihicului uman – „De la viață la moarte și înapoi” (Partea 2) de la corespondentul nostru permanent Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou (Grecia–Atena), membră a Staff al Jurnalului Bucureștiului

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π) – mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 1 (Generalități)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

In memoriam profesoara de canto Adela – Ioana Burlui. Elogiu profesorului de medicină dentară și „omului de litere” Vasile Burlui, președintele Fundației „Sfânta Apollonia” din Iași și „patronul” congreselor internaționale ale Universității Apollonia „Pregătim viitorul–promovăm excelența”

Henri Poincaré, printre contemporanii săi și dincolo de ei. Incursiuni în geo-receptologia și geofilosofia științei (Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu, scriitor, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române, secretar știinfic al Academiei Oamenilor de Știință din România, secția  Secția X–Filosofie, Teologie și Psihologie, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce”

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești/ Die Geschichte der rumänischen Lyrik (de la începuturi și până astăzi) a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/jaful-secolului-de-la-banca-societe-generale-din-nisa-o-conexiune-dintre-sac-serviciul-de-actiune-civica-gaulle-ist-si-celebra-organizatie-criminala-french-connexion/

Le Casse du siècle – „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizația Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb”de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric (Partea 1 – Preambul)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra